Art. 270: Tăinuirea

Art. 269 - Favorizarea infractorului (Cod Penal); Art. 29 - Tentativa (Cod Penal); Art. 35 - Unitatea de infracțiune (Cod Penal); Art. 36 - Pluralitatea de infracțiuni (Cod Penal); Art. 38 - Concursul de infracțiuni (Cod Penal); Art. 52 - Individualizarea judiciară a pedepsei (Cod Penal); Art. 136 - Cazurile de nepedepsire (Cod Penal); Art. 137 - Cauze justificative (Cod Penal); Art. 187 - Bun (Cod Penal); Art. 249 - Spălarea banilor (Cod Penal); Art. 238 - Furtul (Cod Penal); Art. 239 - Tâlhăria (Cod Penal); Art. 244 - Înșelăciunea (Cod Penal); Art. 250 - Deturnarea de fonduri (Cod Penal); Art. 258 - Abuzul de încredere (Cod Penal)

Articolul 270 Cod Penal incriminează tăinuirea, o infracțiune autonomă, ce constituie o formă de participație penală post-factum, de natură secundară. Obiectul material al tăinuirii îl reprezintă bunurile care provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent de natura exactă a infracțiunii originare. Elementul material al laturii obiective se concretizează prin acțiuni alternative: primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui astfel de bun. Sub aspectul laturii subiective, tăinuirea se comite cu intenție, directă sau indirectă, autorul cunoscând ori prevăzând din împrejurările concrete că bunul provine dintr-o faptă penală, chiar dacă nu cunoaște natura specifică a acestei fapte. Nu este necesar ca autorul faptei principale să fi fost condamnat. Aliniatul (2) instituie un plafon al pedepsei aplicabile tăinuitorului, care nu poate depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autorul infracțiunii inițiale, subliniind caracterul de infracțiune derivată și accesorie. Aliniatul (3) prevede o cauză personală de nepedepsire, specifică, pentru tăinuirea săvârșită de un membru de familie, având la bază rațiuni de ordin umanitar și de protejare a relațiilor de familie. Tăinuirea se distinge de complicitate (care implică o înțelegere prealabilă sau concomitentă cu autorul) și de favorizarea infractorului (care vizează ajutarea autorului să scape de răspundere, nu manipularea bunurilor infracționale). De asemenea, tăinuirea este o infracțiune mai generală decât spălarea banilor (Art. 249 Cod Penal), aceasta din urmă având un obiect specific (sume de bani, valori) și un scop special (ascunderea sau deghizarea provenienței ilicite).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.