Art. 27: Minoritatea făptuitorului

Art. 18 - Discernământul; Art. 28 - Lipsa de discernământ; Art. 113 - Măsurile educative neprivative de libertate; Art. 114 - Măsurile educative privative de libertate; Art. 116 - Vârsta răspunderii penale; Art. 117 - Stabilirea discernământului

Articolul 27 din Codul Penal reglementează o cauză de neimputabilitate (sau o cauză care înlătură caracterul penal al faptei) specifică minorilor. Acesta statuează că fapta prevăzută de legea penală săvârșită de un minor nu este imputabilă dacă, la data comiterii acesteia, minorul nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal. Această condiție se raportează direct la pragurile de vârstă și la existența discernământului, conform Art. 116 și Art. 117 din Codul Penal. Concret, sub vârsta de 14 ani, minorul este considerat întotdeauna lipsit de discernământ și, prin urmare, neimputabil. Între 14 și 16 ani, minorul este imputabil doar dacă se dovedește că a acționat cu discernământ. Peste 16 ani, minorul este prezumat a avea discernământ și răspunde penal, cu excepția cazului în care o altă cauză de neimputabilitate intervine. Prezentul articol subliniază importanța elementului psihologic al imputabilității și reflectă regimul juridic special aplicabil minorilor, orientat spre măsuri educative, nu spre pedepse, în scopul reeducării și resocializării acestora.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.