Art. 267: Omisiunea sesizării

Art. 15 Cod Penal - Vinovăția (intenția și culpa); Art. 175 Cod Penal - Funcționar public; Art. 266 Cod Penal - Nedenunțarea; Art. 297 Cod Penal - Abuzul în serviciu; Art. 298 Cod Penal - Neglijența în serviciu; Art. 308 Cod Penal - Echivalarea funcționarului public

Articolul 267 din Codul Penal incriminează omisiunea sesizării, o infracțiune de serviciu ce sancționează pasivitatea funcționarului public în fața săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală. Obiectul juridic special vizează protejarea bunei desfășurări a activității de urmărire penală și a legalității în funcționarea instituțiilor publice. Subiectul activ este calificat, putând fi doar un funcționar public (în sensul Art. 175 CP, eventual extins conform Art. 308 CP), care ia cunoștință de o faptă penală săvârșită în legătură cu serviciul în care își îndeplinește sarcinile. Elementul material constă în inacțiunea, adică omisiunea de a sesiza de îndată organele de urmărire penală. Infracțiunea este una de pericol și formală, consumându-se în momentul în care funcționarul public, având cunoștință și obligația, nu realizează sesizarea imediată, fără a fi necesar un rezultat material. Vinovăția poate fi sub forma intenției (directe sau indirecte) conform alin. (1) – situație în care funcționarul public este conștient de obligația sa și omite sesizarea cu intenția de a nu o face – sau sub forma culpei conform alin. (2) – când omisiunea este rezultatul neglijenței sau imprudenței, fără intenția de a împiedica actul de justiție. Este esențială distincția față de infracțiunea de nedenunțare (Art. 266 CP), care are un subiect activ necalificat și un obiect material mai restrâns, vizând doar anumite infracțiuni grave.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.