(1)Intrarea sau ieşirea din
ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)
Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost
săvârşită:
a)în
scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de
libertate;
b)de
către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost
interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3)Tentativa se pedepseşte.
(4)Fapta prevăzută în
alin. (1), săvârşită de o victimă a traficului de persoane
sau de minori, nu se pedepseşte.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 262 din Codul Penal incriminează fapta de trecere frauduloasă a frontierei de stat, protejând astfel suveranitatea națională, integritatea teritorială și controlul statului asupra granițelor sale. Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale a căror normală desfășurare este asigurată prin respectarea regimului juridic al frontierei de stat. Subiectul activ poate fi orice persoană (cetățean român, străin sau apatrid). Latura obiectivă constă în acțiunea de intrare sau ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei, adică prin nesocotirea formalităților legale stabilite (ex: evitarea punctelor de trecere, lipsa documentelor de călătorie valabile, utilizarea de documente false). Este o infracțiune de pericol. Latura subiectivă impune intenția (directă sau indirectă); fapta comisă din culpă nu este sancționată penal. Articolul prevede și forme agravate, care atrag o pedeapsă mai mare: dacă fapta este săvârșită în scopul sustragerii de la răspunderea penală, executarea unei pedepse sau a unei măsuri educative privative de libertate, sau dacă făptuitorul este un străin declarat indezirabil ori are o interdicție de intrare/ședere în țară (aspecte reglementate în principal de O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România). Tentativa este incriminată. Un aspect important este cauza specială de nepedepsire prevăzută la alin. (4), care vizează situația în care fapta este comisă de o victimă a traficului de persoane sau de minori, recunoscând vulnerabilitatea acestora și prezumția că acțiunea lor nu a fost integral voluntară.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.