Art. 260: Ruperea de sigilii

Art. 259 C. pen. - Împiedicarea executării silite; Art. 270 C. pen. - Sustragerea de sub sechestru; Art. 271 C. pen. - Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri sau date

Articolul 260 din Codul Penal incriminează fapta de rupere de sigilii, apărând autoritatea statului și buna înfăptuire a justiției prin protejarea integrității măsurilor luate de organele competente. Obiectul material al infracțiunii îl constituie sigiliul, care trebuie să fie "legal aplicat", adică instituit de o autoritate publică (judiciară, administrativă, fiscală etc.) în baza și conform legii. Acțiunea tipică constă în "înlăturarea" (desprinderea, îndepărtarea) sau "distrugerea" (anihilarea, desființarea) sigiliului. Consumarea infracțiunii are loc în momentul înlăturării sau distrugerii sigiliului, fiind o infracțiune formală, ce nu necesită producerea unei consecințe materiale ulterioare. Subiectul activ poate fi orice persoană, însă alin. (2) prevede o variantă agravată dacă fapta este săvârșită de "custode", adică persoana căreia i-a fost încredințat bunul sigilat în vederea păstrării și pazei. Forma de vinovăție este intenția directă. Această infracțiune se corelează frecvent cu alte fapte penale, cum ar fi sustragerea de sub sechestru (Art. 270 C. pen.), ruperea sigiliilor putând constitui un act preparatoriu sau un mijloc de realizare a acesteia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.