Art. 249: Frauda informatică

Art. 244 - Înșelăciunea; Art. 250 - Accesul ilegal la un sistem informatic; Art. 251 - Transferul neautorizat de date informatice; Art. 252 - Sabotajul informatic; Art. 253 - Atacul informatic; Art. 254 - Falsificarea de instrumente de plată electronică; Art. 255 - Operațiuni ilicite cu dispozitive sau programe informatice; Art. 309 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată; Art. 35 - Tentativa; Art. 48 - Concursul de infracțiuni

Articolul 249 din Codul Penal incriminează frauda informatică, o infracțiune complexă de pericol și, concomitent, de rezultat. Obiectul material al infracțiunii îl constituie datele informatice și sistemele informatice. Elementul material constă într-una dintre acțiunile alternative: introducerea, transmiterea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricționarea accesului la aceste date sau împiedicarea funcționării unui sistem informatic. Aceste acțiuni trebuie să fie săvârșite cu un scop special, respectiv obținerea unui beneficiu material injust pentru sine sau pentru altul, și să aibă drept consecință cauzarea unei pagube unei persoane. Infracțiunea este una de rezultat, consumându-se în momentul producerii pagubei. Din punct de vedere al laturii subiective, frauda informatică se comite cu intenție directă (dol specific), presupunând atât cunoașterea și voința de a săvârși acțiunile incriminate, cât și urmărirea scopului de a obține un beneficiu material injust. Se deosebește de înșelăciunea clasică (Art. 244 C.p.) prin faptul că victima 'nu este' indusă în eroare direct, ci sistemul informatic este cel manipulat. Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.