Art. 245: Înşelăciunea privind asigurările

Art. 244 - Înşelăciunea (infracţiune de bază); Art. 243 - Deturnarea de fonduri (pentru context patrimonial); Art. 159 - Împăcarea (cauză de înlăturare a răspunderii penale); Art. 193 - Lovirea sau alte violenţe (în contextul alin. 2); Art. 194 - Vătămarea corporală (în contextul alin. 2); Art. 34 - Tentativa (aplicabilitatea tentativei); Art. 35 - Unitatea infracţiunii continuate (posibilitatea aplicării); Art. 52 - Concursul de infracţiuni (posibilitatea aplicării)

Articolul 245 din Codul Penal reglementează infracțiunea de înșelăciune privind asigurările, constituind o formă specială a infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 244 C.p. Obiectul juridic special protejat vizează relațiile sociale referitoare la buna-credință și încrederea în raporturile contractuale de asigurare, precum și patrimoniul asigurătorului. Infracțiunea este una de pericol, dar și de rezultat, consumându-se în momentul obținerii sumei asigurate, chiar dacă prejudiciul nu este efectiv produs. Latură obiectivă prezintă două modalități normative distincte: (1) acțiuni de distrugere, degradare, aducere în stare de neîntrebuințare, ascundere sau înstrăinare a unui bun asigurat, și (2) simularea, cauzarea sau agravarea de leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat. Ambele modalități impun preexistența unui contract valabil de asigurare. Latură subiectivă este dată de intenția directă calificată prin scop (dol special), respectiv obținerea pentru sine sau pentru altul a sumei asigurate. Infracțiunea nu poate fi comisă din culpă. Alin. (3) introduce împăcarea ca o cauză personală de înlăturare a răspunderii penale, reflectând caracterul patrimonial al infracțiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.