Art. 243: Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Art. 136 - Cauze care înlătură răspunderea penală (Cod Penal); Art. 159 - Împăcarea (Cod Penal); Art. 176 - Bun (Cod Penal); Art. 242 - Furtul (Cod Penal); Art. 244 - Gestiunea frauduloasă (Cod Penal); Art. 245 - Abuzul de încredere (Cod Penal)

Articolul 243 din Codul Penal reglementează două forme distincte ale infracțiunii de însușire pe nedrept, ambele având ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la garantarea dreptului de proprietate și, implicit, a patrimoniului. Prima modalitate, prevăzută la alin. (1), vizează 'însușirea bunului găsit', caracterizată prin omisiunea de a preda un bun găsit autorităților sau proprietarului în termen de 10 zile, ori prin acte de dispoziție asupra bunului ca și cum ar fi propriu. Obiectul material este un bun mobil pierdut de către proprietar. Cea de-a doua modalitate, stipulată la alin. (2), se referă la 'însușirea bunului ajuns din eroare sau fortuit în posesia făptuitorului', sancționând însușirea pe nedrept sau nepredarea în 10 zile de la momentul cunoașterii provenienței eronate/fortuite a bunului. Obiectul material este, de asemenea, un bun mobil, însă modul de intrare în posesia făptuitorului este fundamental diferit de cel al bunului găsit. Ambele modalități impun existența intenției directe. Infracțiunea se deosebește de furt (Art. 242 C.P.) prin modul de intrare a bunului în posesia făptuitorului (nu prin luare ilicită din posesia victimei) și de abuzul de încredere (Art. 245 C.P.) prin lipsa unei remiteri voluntare a bunului de către proprietar în baza unui titlu legal. Alin. (3) prevede o cauză specială de înlăturare a răspunderii penale, respectiv împăcarea părților, subliniind caracterul de infracțiune ce lezează preponderent interese private și pentru care, de regulă, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.