Art. 241: Bancruta frauduloasă

Art. 240 - Bancruta simplă; Art. 242 - Gestiunea frauduloasă; Art. 244 - Înșelăciunea; Art. 246 - Abuzul de încredere; Art. 320 - Falsul material în înscrisuri oficiale; Art. 321 - Falsul intelectual; Art. 322 - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată; Art. 18 - Scopul și limitele legii penale; Art. 31 - Tentativa

Articolul 241 din Codul Penal incriminează bancruta frauduloasă, o infracțiune complexă de fraudă care lezează patrimoniul creditorilor debitorului ajuns în stare de insolvență sau pe cale de a ajunge. Obiectul juridic special vizează protecția drepturilor creditorilor și a integrității patrimoniului debitorului, precum și menținerea încrederii în circuitul economic. Subiectul activ al infracțiunii este debitorul (persoană fizică sau, în cazul persoanelor juridice, organele de conducere sau persoanele care, în fapt, au exercitat atribuții specifice funcției de administrator). Latura obiectivă constă într-una dintre acțiunile alternative enumerate: a) falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor debitorului, ori ascunderea unei părți din activul averii; b) înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în registre, acte sau situații financiare a unor sume nedatorate; c) înstrăinarea unei părți din active, în caz de insolvență a debitorului. Toate aceste fapte trebuie comise 'în frauda creditorilor'. Latura subiectivă presupune intenția, directă sau indirectă, de a prejudicia interesele creditorilor. Consumarea infracțiunii are loc în momentul săvârșirii oricăreia dintre acțiunile tipice. Tentativa nu este pedepsită distinct pentru această infracțiune. Aspectul procedural notabil este că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ceea ce reflectă natura de infracțiune 'la plângere' și interesul predominant privat protejat, chiar dacă există și un interes public.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.