Art. 240: Bancruta simplă

Art. 239 - Bancruta frauduloasă (Cod Penal); Art. 241 - Efectuarea de operațiuni financiare interzise (Cod Penal); Art. 13 - Aplicarea legii penale în spațiu (Cod Penal); Art. 159 - Plângerea prealabilă (Cod Penal); Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (Legea Insolvenței) - articole relevante privind termenele și obligațiile debitorului

Articolul 240 din Codul Penal reglementează infracțiunea de bancrută simplă, o infracțiune de pericol, comisivă prin omisiune, care sancționează conduita iresponsabilă sau negligentă a debitorului în contextul procedurilor de insolvență. Scopul legiuitorului este de a proteja interesele creditorilor și de a asigura celeritatea și eficiența procedurilor de insolvență, prin obligarea debitorului de a declara starea de insolvență în termenele legale. Elementul material al infracțiunii constă în neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Condiția esențială este ca această întârziere să depășească cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de legea specială (Legea insolvenței) de la data apariției stării de insolvență. Subiecții activi calificați pot fi debitorul persoană fizică sau, în cazul persoanelor juridice, reprezentantul legal al acestora. Forma de vinovăție este culpa, indiferent dacă este cu prevedere sau fără prevedere, nefiind necesară intenția de fraudare a creditorilor (ceea ce ar califica fapta drept bancrută frauduloasă). Acțiunea penală pentru bancruta simplă se pune în mișcare exclusiv la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, de obicei unul dintre creditori, ceea ce subliniază natura sa de infracțiune care afectează în principal interese private, chiar dacă are un caracter de pericol public prin impactul asupra mediului de afaceri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.