Art. 239: Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Fapta debitorului de a
înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori
ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în
scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea
plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o
pagubă creditorului.
(3)Acţiunea penală se pune
în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Articole Conexe / Referințe
Art. 238 Cod Penal - Abuzul de încredere; Art. 244 Cod Penal - Înșelăciunea; Art. 249 Cod Penal - Bancruta simplă; Art. 250 Cod Penal - Bancruta frauduloasă; Art. 296 Cod de Procedură Penală - Plângerea prealabilă; Art. 159 Cod de Procedură Penală - Cauzele care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale; Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (articole relevante privind actele frauduloase)
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 239 din Codul Penal reglementează infracțiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, o specie a infracțiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii. Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale referitoare la garantarea creanțelor creditorilor, fiind protejat patrimoniul acestora. Subiectul activ, în cazul alin. (1), este debitorul care săvârșește actele de fraudare. Elementul material al laturii obiective, conform alin. (1), constă în acțiuni de înstrăinare, ascundere, deteriorare sau distrugere, în tot sau în parte, a valorilor ori bunurilor din patrimoniul debitorului, sau în invocarea de acte ori datorii fictive. Aceste acțiuni trebuie să fie săvârșite cu un scop special: acela de a frauda creditorii. La rândul său, alin. (2) incriminează o altă modalitate de săvârșire, anume fapta persoanei care, deși știe că nu va putea plăti, achiziționează bunuri ori servicii, producând astfel o pagubă creditorului. Latura subiectivă, în ambele cazuri, se realizează cu intenție directă sau indirectă. În cazul alin. (1), este necesară intenția calificată prin scopul de a frauda. În cazul alin. (2), este necesară intenția de a nu plăti și de a produce o pagubă. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-a produs paguba patrimonială creditorului sau în momentul în care actele de fraudare au fost săvârșite, având aptitudinea de a prejudicia. Infracțiunea se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conform alin. (3), ceea ce subliniază caracterul său de infracțiune de plângere.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol