Art. 233: Tâlhăria

Art. 187 - Acțiune de urmărire penală și acțiunea civilă; Art. 193 - Lovirea sau alte violențe; Art. 194 - Vătămarea corporală; Art. 195 - Vătămarea corporală gravă; Art. 205 - Lipsirea de libertate în mod ilegal; Art. 206 - Amenințarea; Art. 228 - Furtul; Art. 229 - Furtul calificat; Art. 234 - Tâlhăria calificată; Art. 235 - Jaful; Art. 32 - Tentativa; Art. 35 - Infracțiunea continuată; Art. 38 - Concursul de infracțiuni; Art. 46-52 - Participația penală; Art. 66 - Categorii de drepturi a căror exercitare poate fi interzisă; Art. 67 - Durata și modul de executare a pedepsei complementare

Articolul 233 din Codul Penal reglementează infracțiunea de tâlhărie, o infracțiune complexă ce protejează atât patrimoniul persoanei, cât și integritatea fizică, sănătatea sau libertatea acesteia. Obiectul juridic dublu al tâlhăriei o distinge fundamental de infracțiunea de furt. Legea incriminează două modalități principale de săvârșire a tâlhăriei: 1. **Tâlhăria proprie:** Implică furtul săvârșit prin utilizarea de violențe, amenințări sau prin aducerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, mijloace care sunt folosite anterior sau concomitent cu actul de sustragere a bunului. Legătura temporală și de scop dintre actul de luare a bunului și actele de violență/amenințare este esențială. 2. **Tâlhăria improprie:** Se caracterizează prin furtul deja consumat, urmat de utilizarea acelorași mijloace (violențe, amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență/neputință) pentru a atinge unul dintre scopurile specifice prevăzute de lege: păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracțiunii sau asigurarea scăpării făptuitorului. În această modalitate, actele de violență nu sunt un mijloc de luare, ci un mijloc de consolidare a efectelor furtului. Din perspectiva laturii subiective, tâlhăria se comite exclusiv cu **intenție directă**. Făptuitorul trebuie să urmărească sustragerea bunului și să folosească mijloacele violente (sau să creeze starea de neputință) în scopul preluării bunului sau, în cazul tâlhăriei improprii, în scopurile ulterioare furtului. Consumarea infracțiunii are loc în momentul luării bunului (pentru tâlhăria proprie) sau în momentul exercitării violențelor/amenințărilor în scopurile prevăzute (pentru tâlhăria improprie). Pedeapsa prevăzută pentru tâlhărie este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, aceasta din urmă fiind o pedeapsă complementară.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.