Art. 214: Exploatarea cerşetoriei

Art. 175 - Funcționar public (pentru calificarea subiectului activ în anumite ipoteze); Art. 182 - Lipsirea de libertate în mod ilegal (dacă constrângerea atinge acest prag); Art. 209 - Șantajul (dacă sunt folosite amenințări grave); Art. 210 - Luarea de ostatici (dacă este reținută persoana); Art. 211 - Răpirea; Art. 212 - Traficul de persoane; Art. 213 - Traficul de minori; Art. 215 - Prostituția minorilor sau a persoanelor cu dizabilități (dacă activitatea de cerșetorie este un preludiu); Art. 216 - Proxenetismul (în contextul infracțiunilor conexe); Art. 217 - Folosirea abuzivă a minorilor în scopuri ilicite; Art. 218 - Instigarea la infracțiuni; Art. 219 - Asistența și favorizarea infractorului; Art. 220 - Spălarea banilor (pentru foloasele obținute); Art. 221 - Nerespectarea măsurilor de protecție a minorilor; Art. 222 - Abandonul de familie; Art. 248 - Abuzul de încredere (în cazul în care cel care are în îngrijire săvârșește fapta); Art. 377 - Instigarea publică (dacă cerșetoria implică elemente publice); Art. 378 - Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni (în cazul grupurilor organizate)

Articolul 214 din Codul Penal incriminează fapta de exploatare a cerșetoriei, vizând protejarea persoanelor vulnerabile împotriva determinării sau beneficiului de pe urma apelului repetat la mila publicului. Elementul material al laturii obiective constă în: 1) determinarea unui minor sau a unei persoane cu dizabilități fizice ori psihice de a cerși în mod repetat ajutor material, sau 2) beneficierea de foloase patrimoniale de pe urma unei astfel de activități. Caracterul 'repetat' al cerșetoriei este esențial pentru întrunirea elementelor infracțiunii. Subiectul pasiv este întotdeauna o persoană vulnerabilă: minor sau persoană cu dizabilități fizice ori psihice. Latura subiectivă impune intenția, autorul cunoscând că determină sau beneficiază de pe urma unei activități de cerșetorie ce implică o persoană vulnerabilă. Articolul prevede și forme agravate: a) când fapta este săvârșită de către o persoană cu o calitate specială (părinte, tutore, curator sau cel care are în îngrijire persoana vulnerabilă), reflectând o încălcare a unei obligații legale sau morale de protecție, b) când fapta este comisă prin constrângere, ceea ce subliniază gravitatea atingerii libertății și integrității persoanei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.