Art. 212: Supunerea la muncă forţată sau obligatorie

Art. 209 - lipsire de libertate în mod ilegal; Art. 210 - sclavie; Art. 211 - traficul de persoane; Art. 213 - exploatarea cerșetoriei; Art. 214 - folosirea muncii minorilor în condiții grele; Art. 215 - rele tratamente aplicate minorului; Art. 297 - abuzul în serviciu (în cazul unei persoane care supune la muncă forțată în exercitarea atribuțiilor de serviciu)

Articolul 212 din Codul Penal incriminează fapta de a supune o persoană la muncă forțată sau obligatorie, în afara cazurilor legitimate de lege. Obiectul juridic special protejat este libertatea individuală a persoanei, în componenta sa referitoare la autodeterminarea profesională și libertatea de a munci sau de a nu munci. Acțiunea tipică constă în constrângerea unei persoane de a presta muncă împotriva voinței sale sau de a efectua o muncă la care nu este obligată legal. Textul de lege face distincția esențială între 'muncă forțată' (impusă împotriva voinței) și 'muncă obligatorie' (la care persoana nu este ținută prin lege), ambele variante fiind incriminate. Referința la 'cazurile prevăzute de dispozițiile legale' vizează excepțiile recunoscute de lege (ex: obligația de muncă în serviciul militar, muncile comunitare dispuse de instanță, munca în penitenciare conform reglementărilor legale). Infracțiunea este una de pericol și nu este necesar să se producă un rezultat material pentru consumare. Elementul material al laturii obiective este acțiunea de 'a supune' (a impune, a constrânge). Subiectul activ poate fi orice persoană. Forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă. Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la unu la 3 ani.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.