(1)Fapta celui care, în mod repetat,
urmăreşte, fără drept sau fără un interes
legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de
muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel
o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu
amendă.
(2)Efectuarea de apeluri telefonice
sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care,
prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu
amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(2
1
)Dacă faptele prevăzute la alin.
(1) şi (2) sunt săvârşite asupra unui minor, limitele speciale
ale pedepsei se majorează cu o treime.
(3)Acţiunea penală se pune
în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
CAPITOLUL VII:Traficul şi exploatarea
persoanelor vulnerabile
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 208 din Codul Penal reglementează infracțiunea de hărțuire, o faptă ce protejează libertatea psihică și integritatea morală a persoanei, sancționând intruziunea persistentă și abuzivă în viața acesteia. Obiectul juridic special este reprezentat de dreptul fundamental la liniște și siguranță personală, ferit de acte de constrângere sau tulburare psihică. Din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea poate îmbrăca două modalități alternative:
1. **Urmărirea sau supravegherea:** Fapta de a urmări, în mod repetat, o persoană sau de a-i supraveghea locuința, locul de muncă ori alte locuri frecventate de aceasta, dacă prin aceste acțiuni se cauzează victimei o stare de temere. Caracterul 'repetat' al faptei este esențial, distingând-o de acte izolate. Cerința 'fără drept sau fără un interes legitim' subliniază caracterul ilicit al acțiunii.
2. **Comunicări la distanță:** Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin alte mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, cauzează o stare de temere. Această modalitate este subsidiară, aplicându-se doar dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă (ex: amenințare, șantaj).
Consumarea infracțiunii este condiționată de producerea unei 'stări de temere' la victimă, care trebuie să fie reală și actuală. Din perspectiva laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă. Făptuitorul trebuie să conștientizeze caracterul repetat și ilicit al acțiunilor sale și să prevadă sau să urmărească producerea stării de temere. O circumstanță agravantă specială este prevăzută la alineatul (2^1), unde limitele pedepsei se majorează cu o treime dacă faptele sunt săvârșite asupra unui minor, reflectând vulnerabilitatea sporită a acestei categorii de victime. Sub aspect procedural, acțiunea penală se pune în mișcare exclusiv la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conferind infracțiunii un caracter semi-public și lăsând la latitudinea victimei decizia de a iniția demersurile judiciare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată