Art. 207: Şantajul

Art. 206 - Amenințarea; Art. 233 - Tâlhăria și brigandajul; Art. 236 - Extorcarea; Art. 205 - Lipsirea de libertate în mod ilegal; Art. 32 - Tentativa (aplicabilitate restrânsă)

Articolul 207 din Codul Penal reglementează infracțiunea de șantaj, o infracțiune complexă ce protejează, în primul rând, libertatea persoanei de a decide și acționa conform propriei voințe și, în subsidiar, patrimoniul. Latura obiectivă constă în constrângerea unei persoane, prin orice mijloace (incluzând presiunea fizică sau morală), sau prin amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, dar compromițătoare pentru persoana amenințată sau un membru al familiei sale. Scopul infracțiunii, element esențial al laturii subiective, este obținerea unui folos injust, care poate fi nepatrimonial (alin. 1 și 2) sau patrimonial (alin. 3), situație în care pedeapsa este mai gravă. Infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea de constrângere sau amenințare este exercitată și victima este determinată să acționeze contrar voinței sale, indiferent dacă folosul injust a fost sau nu obținut efectiv. Această natură o califică drept o infracțiune formală, ceea ce implică, de regulă, că tentativa nu este pedepsită. Șantajul se distinge de amenințare prin scopul special de a obține un folos injust și de tâlhărie sau extorcare prin mijloacele coercitive utilizate, care, deși grave, nu implică violența fizică directă asupra persoanei sau bunurilor caracteristică tâlhăriei, ci se bazează mai mult pe constrângerea morală și presiunea psihologică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.