(1)Lovirea sau orice acte de

violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu

închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2)Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este

afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este

evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte

cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(2

1

)

Limitele

speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi (2) se majorează

cu o treime atunci când:

a)victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,

paza sau tratamentul făptuitorului;

b)victima este un minor;

c)fapta este săvârşită în public;

d)făptuitorul are asupra sa o armă de foc, un

obiect, un dispozitiv, o substanţă sau un animal ce pot pune în

pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a

persoanelor.

(3)Acţiunea penala se pune în

mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4)În cazul faptelor săvârşite în condiţiile

alin. (2

1

), acţiunea penală poate fi pusă în

mişcare şi din oficiu.

*) În interpretarea şi

aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 193 raportat la art. 199 alin.

(1), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte

că:

Pentru infracţiunea de lovire

sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie,

prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal,

atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului

penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile,

şi nu ca efect al împăcării.