Art. 191: Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Art. 174 - Omorul; Art. 175 - Omorul calificat; Art. 176 - Omorul deosebit de grav; Art. 178 - Uciderea din culpă; Art. 135 - Vârsta răspunderii penale; Art. 136 - Discernământul; Art. 17 - Legătura de cauzalitate; Art. 67 - Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

Articolul 191 din Codul Penal incriminează fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, ca infracțiune distinctă contra vieții, chiar dacă actul final este realizat de victimă. Elementul material al infracțiunii îmbracă două modalități: determinarea (acțiune de convingere, persuasiune psihică) și înlesnirea (furnizarea de mijloace materiale sau ajutor moral). Infracțiunea este consumată doar dacă sinuciderea victimei a avut loc, existența unei legături de cauzalitate directe între acțiunea făptuitorului și rezultatul letal fiind esențială. Forma de vinovăție este intenția, directă sau indirectă. Articolul prevede pedepse agravate în funcție de vulnerabilitatea victimei: dacă aceasta este un minor cu vârsta între 13 și 18 ani sau o persoană cu discernământ diminuat (alin. 2), iar pedeapsa devine și mai severă, însoțită de interzicerea unor drepturi, în cazul determinării sau înlesnirii sinuciderii unui minor sub 13 ani sau a unei persoane lipsite total de discernământ (alin. 3). Distincția față de omor este crucială și rezidă în autonomia voinței victimei; în cazul lipsei totale a discernământului, unii autori consideră că fapta s-ar putea apropia de omor, dată fiind incapacitatea victimei de a decide valid. Alin. (4) instituie o cauză specială de reducere la jumătate a limitelor pedepsei, dacă, în urma actelor de determinare sau înlesnire, victima doar a încercat să se sinucidă, dar nu a reușit, configurând o formă atenuată a infracțiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.