Art. 19: Legitima apărare

Art. 20 - Starea de necesitate; Art. 21 - Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații; Art. 22 - Consimțământul victimei; Art. 23 - Ordonanța legii sau ordinul autorității; Art. 24 - Excesul neimputabil; Art. 25 - Excesul justificat; Art. 26 - Urmarea previzibilă; Art. 297 - Tulburarea de posesie; Art. 224 - Violența în familie; Art. 228 - Furtul; Art. 233 - Tâlhăria; Art. 238 - Amenințarea; Art. 244 - Înșelăciunea; Art. 266 - Violarea de domiciliu

Articolul 19 din Codul Penal reglementează instituția legitimei apărări, una dintre cele mai importante cauze justificative, care înlătură caracterul penal al faptei. Acesta consacră principiul potrivit căruia o faptă, deși formal prevăzută de legea penală, este justificată dacă a fost săvârșită pentru a înlătura un atac îndeplinind anumite condiții stricte. Aceste condiții cumulative sunt: atacul să fie material (fizic), direct, imediat (în curs de desfășurare sau iminent) și injust (nelegitim). Obiectul atacului trebuie să vizeze persoana apărătorului sau a altuia, drepturile acestora sau un interes general. O condiție esențială este proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului, adică mijloacele și intensitatea apărării să nu depășească în mod vădit necesitatea apărării. Alin. (3) introduce o prezumție relativă de legitimă apărare, aplicabilă în situația respingerii unei pătrunderi nelegale într-o locuință sau dependințe, realizate prin violență, viclenie, efracție sau alte modalități similare ori în timpul nopții. Această prezumție ușurează sarcina probei apărării, însă poate fi răsturnată prin proba contrară.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.