Art. 188: Omorul

Art. 16 - Infracțiunea; Art. 17 - Cauze justificative; Art. 18 - Cauze de neimputabilitate; Art. 21 - Intenția; Art. 32 - Tentativa; Art. 33 - Desistarea și împiedicarea producerii rezultatului; Art. 35 - Unitatea de infracțiune; Art. 51 - Aplicarea pedepselor; Art. 53 - Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi; Art. 61 - Cauze de reducere a pedepsei; Art. 62 - Individualizarea judiciară a pedepsei; Art. 189 - Omorul calificat; Art. 190 - Uciderea la cererea victimei; Art. 191 - Determinarea sau înlesnirea sinuciderii; Art. 195 - Loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte

Articolul 188 din Codul Penal reglementează infracțiunea de omor simplu, definită prin actul de ucidere a unei persoane. Aceasta este o infracțiune contra vieții, având ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la dreptul fundamental la viață. Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei decedate. Din perspectiva laturii obiective, elementul material constă într-o acțiune sau inacțiune aptă să determine încetarea vieții, între care și rezultatul (moartea) trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Latura subiectivă este caracterizată exclusiv prin intenție, fie directă (făptuitorul urmărește producerea morții), fie indirectă (făptuitorul prevede rezultatul morții și acceptă posibilitatea producerii acestuia). Lipsa intenției de a ucide, chiar dacă fapta a condus la deces, exclude încadrarea juridică la omor, putând fi incidente alte infracțiuni, cum ar fi loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte (Art. 195 C.pen.). Infracțiunea se consumă în momentul producerii decesului victimei. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 de ani, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi. Alin. (2) sancționează explicit și tentativa de omor, conform regulilor generale privind tentativa (Art. 32 C.pen.).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.