Art. 169: Efectele reabilitării de drept sau judecătoreşti

Art. 165 - Reabilitarea de drept; Art. 166 - Reabilitarea judecătorească; Art. 167 - Cererea de reabilitare judecătorească; Art. 168 - Procedura reabilitării judecătoreşti; Art. 170 - Anularea reabilitării; Art. 171 - Revocarea reabilitării; Art. 172 - Notarea şi radierea reabilitării; Art. 66 - Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi; Art. 67 - Pedeapsa accesorie; Art. 189 - Omorul calificat; Art. 107 - Măsurile de siguranţă; Art. 110 - Internarea medicală; Art. 111 - Obligarea la tratament medical; Art. 112 - Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii; Art. 113 - Confiscarea specială; Art. 114 - Confiscarea extinsă

Articolul 169 din Codul Penal reglementează efectele reabilitării, fie ea de drept sau judecătorească, subliniind scopul esențial al acesteia: înlăturarea consecințelor negative ale unei condamnări penale. Principiul de bază este că reabilitarea face să înceteze 'decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare'. Aceasta include atât pedepsele complementare (precum interzicerea exercitării unor drepturi), cât și alte incapacități civile sau profesionale, în scopul reintegrării sociale a persoanei condamnate. Totuși, textul normativ stabilește și limitări explicite. Reabilitarea nu implică o obligație de reintegrare în funcția publică sau privată pierdută, nici de redare a gradului militar, acestea rămânând la latitudinea angajatorului sau a instituțiilor competente. De asemenea, un aspect crucial este că reabilitarea nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță (ex: internarea medicală, obligarea la tratament), deoarece acestea nu sunt pedepse, ci măsuri preventive sau curativ-educative, dictate de periculozitatea socială a infractorului, care poate persista chiar și după încetarea pedepsei. Notiunea de reabilitare nu este una absoluta, aspect reafirmat prin nota de reglementare, care clarifică faptul că reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare nu exclude aplicarea circumstanței agravante prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul Penal (omor sau tentativă de omor săvârșită de o persoană care a mai comis anterior o infracțiune similară), subliniind astfel că anumite antecedente penale grave pot continua să producă efecte juridice specifice în cazul săvârșirii unor noi fapte de o gravitate excepțională.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.