(1)

Termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru

persoana fizică sunt:

a)20 de

ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea

pe viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani;

b)5 ani,

plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15

ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

c)3 ani,

în cazul când pedeapsa este amenda.

(2)Termenele prevăzute în alin.

(1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas

definitivă.

(3)În cazul revocării sau

anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării

executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiţionate,

termenul de prescripţie începe să curgă de la data când hotărârea

de revocare sau anulare a rămas definitivă.

(4)În cazul revocării

liberării condiţionate, în condiţiile art. 104 alin. (1),

termenul de prescripţie începe să curgă de la data când

hotărârea de revocare a rămas definitivă şi se

calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.

(5)În cazul înlocuirii pedepsei

amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescripţie curge de la data

când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă şi se

calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.

(6)Pedepsele complementare aplicate

persoanei fizice şi măsurile de siguranţă nu se prescriu.

(7)Prin pedeapsa ce se execută

se înţelege pedeapsa stabilită de instanţă, ţinându-se

cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.