(1)

Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a)15

ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare

de 20 de ani;

b)10

ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită

pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20

de ani;

c)8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea

săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu

depăşeşte 10 ani;

d)5 ani,

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa

închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e)3 ani,

când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa

închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

(2)

Termenele

prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data

săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue

termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în

cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei

acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de

la data săvârşirii ultimului act.

*) Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi, în

interpretarea şi aplicarea art. 174, cu referire la art. 154 alin. (2)

teza I din

Codul penal

, stabileşte că:

Prin data săvârşirii

infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă

termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul

infracţiunilor simple a căror latură obiectivă implică

producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă

de timp se înţelege momentul apariţiei primei pagube ori al

obţinerii primului folos necuvenit.

*) Prin Decizia nr. 1/2025

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul

legii şi stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea

unitară a art. 154 alin. (2) din Codul penal, prin data săvârşirii

infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă

termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul

infracţiunilor unice prevăzute de art. 289-292 din Codul penal, în

ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe

modalităţi normative ale elementului material,

se înţelege data comiterii primei modalităţi alternative

independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor

modalităţi alternative

din conţinutul infracţiunii

şi

indiferent de intervalul de timp

care se interpune între data săvârşirii primei modalităţi

alternative şi

comiterea unei alte

modalităţi

alternative ori

între

actele care compun acţiunea caracteristică uneia din

modalităţile normative de săvârşire a faptei, respectiv

data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare

unei singure modalităţi normative

.

(3)În cazul infracţiunilor

progresive, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe

să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau

inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare

rezultatului definitiv produs.

(4)În cazul infracţiunilor de trafic şi

exploatare a persoanelor vulnerabile şi al infracţiunilor contra

libertăţii şi integrităţii sexuale, altele decât cele

prevăzute la art. 153 alin. (2) lit. c), precum şi al

infracţiunii de pornografie infantilă, săvârşite

faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să

curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a

decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe

să curgă de la data decesului.

*) Prin Decizia nr.

7/2022

, Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi

stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a

dispoziţiilor art. 488

6

alin. (1) din

Codul de procedură penală

raportat la art. 285 din acelaşi cod şi art. 154

din Codul penal, în cauzele având ca obiect contestaţii privind durata

procesului în cazul faptelor ai căror autori nu au fost identificaţi

(sau identificabili), deşi organele de urmărire penală au depus

diligenţele necesare în acest scop, se stabilesc termene în vederea

finalizării urmăririi penale (ce implică şi identificarea

făptuitorilor) şi, respectiv, în care o nouă contestaţie nu

poate fi formulată.