Art. 149: Prescripţia executării pedepsei

Art. 135 - Pedepsele aplicabile persoanei juridice; Art. 136 - Regimul general al pedepselor complementare; Art. 147 - Prescripția executării pedepsei (persoane fizice); Art. 148 - Termenele de prescripție a executării pedepsei (persoane fizice); Art. 161 - Întreruperea cursului prescripției (aplicabil corespunzător); Art. 162 - Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale (alin. 2 aplicabil corespunzător); Art. 163 - Suspendarea cursului prescripției (cauze generale, aplicabil corespunzător); Art. 164 - Încetarea cauzelor de suspendare (aplicabil corespunzător); Art. 165 - Efectele prescripției

Articolul 149 din Codul Penal reglementează instituția prescripției executării pedepselor aplicabile persoanei juridice, o soluție legislativă de esența dreptului penal modern, menită să asigure securitatea juridică și să preîntâmpine executarea sine die a sancțiunilor penale. Textul distinge între termenul de prescripție a executării pedepsei amenzii și cel al pedepselor complementare. Astfel, pentru pedeapsa amenzii, termenul este de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În cazul pedepselor complementare (precum dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activității, închiderea unor unități etc.), termenul de prescripție este de 3 ani, iar acesta începe să curgă doar după ce pedeapsa amenzii a fost efectiv executată sau considerată executată. Această particularitate se justifică prin natura accesorie a pedepselor complementare față de pedeapsa principală (amenda). Un aspect fundamental al acestui articol îl constituie aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor generale privitoare la întreruperea (Art. 161 C.pen.) și suspendarea (Art. 162 alin. 2, Art. 163, Art. 164 C.pen.) cursului prescripției. Aceasta înseamnă că evenimente precum îndeplinirea unui act de executare sau survenirea unor cauze de suspendare (ex. stare de război, forță majoră, executarea unei alte pedepse) vor influența termenele de prescripție și în cazul persoanelor juridice, adaptându-se specificului acestora. Prin prescripția executării pedepsei, statul pierde dreptul de a mai pune în aplicare o sancțiune penală, chiar dacă fapta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.