Art. 13: Imunitatea de jurisdicţie
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.
Articole Conexe / Referințe
Art. 3 CP - Locul săvârşirii infracţiunii (Principiul teritorialității); Art. 4 CP - Aplicarea legii penale infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării (Principiul realității); Art. 5 CP - Aplicarea legii penale prin raportare la calitatea persoanei; Art. 8 CP - Aplicarea legii penale persoanelor care au săvârşit infracţiuni în afara teritoriului ţării (Principiul personalității active); Art. 9 CP - Cetăţeni străini sau apatrizi (Principiul personalității pasive); Art. 10 CP - Aplicarea legii penale cetăţenilor români (Principiul universalității); Art. 11 CP - Neaplicarea legii penale române; Art. 12 CP - Extrădarea
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 13 din Codul Penal reglementează o excepție fundamentală de la principiul aplicării legii penale române, cunoscută sub denumirea de imunitate de jurisdicție. Această normă are la bază principii de drept internațional public, în special cele consacrate de Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961 și alte tratate internaționale la care România este parte. Imunitatea de jurisdicție nu este o formă de impunitate, ci o garanție procedurală acordată anumitor categorii de persoane (în principal reprezentanți diplomatici, dar și alte persoane cu statut similar conform dreptului internațional) pentru a-și putea îndeplini funcțiile oficiale fără interferențe din partea statului de reședință. Ea presupune că persoanele vizate nu pot fi urmărite penal, judecate sau supuse executării silite de către autoritățile judiciare ale statului român pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul acestuia. Competența de a judeca aceste fapte revine, de regulă, statului trimițător. Doctrina subliniază caracterul absolut al imunității de jurisdicție penală, distinctă de imunitatea civilă sau administrativă, care poate cunoaște anumite excepții. Este esențial de reținut că această imunitate poate fi ridicată expres de către statul trimițător, iar exercitarea abuzivă a privilegiilor diplomatice poate atrage declararea persoanei ca 'persona non grata'.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol