(1)

Pe durata executării măsurilor educative neprivative de

libertate, instanţa poate impune minorului una sau mai multe dintre

următoarele obligaţii:

a)să

urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare

profesională;

b)să

nu depăşească, fără acordul serviciului de

probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă;

c)să

nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,

culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

d)să

nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie

ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii

ori cu alte persoane stabilite de instanţă;

e)să

se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;

f)să

se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire

medicală.

g)să participe, singur sau, după caz,

împreună cu părinţii sau cu un alt reprezentant legal, la

programele speciale de consiliere psihologică organizate de direcţia

generală de asistenţă socială şi protecţia

copilului sau de alte instituţii de specialitate publice sau private.

(2)Când stabileşte

obligaţia prevăzută în alin. (1) lit. d), instanţa

individualizează, în concret, conţinutul acestei obligaţii,

ţinând seama de împrejurările cauzei.

(3)Supravegherea executării

obligaţiilor impuse de instanţă se face sub coordonarea

serviciului de probaţiune.

(4)

Pe durata executării măsurii educative neprivative de

libertate, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze

instanţa, dacă:

a)au

intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse

de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;

b)persoana

supravegheată nu respectă condiţiile de executare a măsurii

educative sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile

ce îi revin.