(1)Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât

cele prevăzute la art. 112, când faţă de o persoană se

dispune condamnarea pentru o faptă susceptibilă să îi procure un

folos material şi pentru care pedeapsa prevăzută de lege este

închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanţa îşi formează

convingerea că bunurile respective provin din activităţi

infracţionale. Convingerea instanţei se poate baza inclusiv pe disproporţia

dintre veniturile licite şi averea persoanei.

(2)Confiscarea extinsă se dispune asupra bunurilor

dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte

şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii

infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a

instanţei. Confiscarea extinsă poate fi dispusă şi asupra

bunurilor transferate către terţi, dacă aceştia ştiau

sau ar fi trebuit să ştie că scopul transferului a fost evitarea

confiscării.

(3)Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se va

ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către

persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei

persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine

controlul.

(4)Prin bunuri, conform prezentului articol, se

înţelege şi sumele de bani.

(5)La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite

şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor

la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana

condamnată, membrii familiei acesteia.

(6)Dacă bunurile supuse confiscării nu se

găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la

concurenţa valorii acestora.

(7)Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii

obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse

confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.

(8)Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor

dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează

nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

TITLUL V:Minoritatea

CAPITOLUL I:Regimul răspunderii penale a

minorului