Art. 110: Internarea medicală

Art. 107 - Măsurile de siguranță (Cod Penal); Art. 109 - Obligarea la tratament medical (Cod Penal); Art. 111 - Internarea medicală provizorie (Cod Penal); Art. 112 - Dispoziții comune măsurilor de siguranță (Cod Penal); Art. 113 - Revocarea sau modificarea măsurilor de siguranță (Cod Penal); Art. 114 - Încetarea măsurilor de siguranță (Cod Penal); Art. 115 - Aplicarea măsurilor de siguranță de către instanță (Cod Penal); Art. 116 - Executarea măsurilor de siguranță (Cod Penal); Art. 28 - Obligarea la tratament medical (Cod de Procedură Penală); Art. 29 - Internarea medicală provizorie (Cod de Procedură Penală); Art. 200 - Inadmisibilitatea răspunderii penale (Cod Penal); Art. 177 - Inadmisibilitatea răspunderii penale din cauza stării de iresponsabilitate (Cod de Procedură Penală)

Articolul 110 din Codul Penal reglementează măsura de siguranță a internării medicale, o măsură de prevenție specială cu caracter medical, menită să înlăture o stare de pericol social generată de anumite afecțiuni ale făptuitorului. Această măsură nu are caracter punitiv, ci protectiv, atât pentru societate, cât și pentru persoana afectată. Condițiile cumulative de aplicare sunt: (1) existența unei boli psihice, a calității de consumator cronic de substanțe psihoactive sau a unei boli infectocontagioase, și (2) prezența unui pericol real și actual pentru societate, determinat de una dintre aceste afecțiuni. Internarea se dispune într-o unitate sanitară de specialitate (ex: spital de psihiatrie, spital de boli infecțioase). Durata internării este nedeterminată, fiind condiționată de însănătoșirea făptuitorului sau de obținerea unei ameliorări suficiente care să elimine starea de pericol. Instituția este distinctă de obligarea la tratament medical (Art. 109 CP), care presupune o gravitate mai mică a afecțiunii și un pericol social diminuat, permițând tratamentul în stare de libertate. Internarea medicală este frecvent aplicată în cazurile de iresponsabilitate penală (Art. 200 CP), însă poate fi dispusă și în alte situații în care afecțiunea medicală, independent de discernământ, generează un pericol social.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.