Art. 99: Codul Muncii

Art. 87 - Definiția muncii temporare; Art. 88 - Agenția de muncă temporară; Art. 89 - Utilizatorul; Art. 90 - Contractul de punere la dispoziție; Art. 93 - Contractul individual de muncă temporară; Art. 94 - Drepturile salariatului temporar; Art. 95 - Salarizarea salariatului temporar; Art. 100 - Interdicția perceperii de taxe; Art. 12 - Noțiunea de contract individual de muncă; Art. 34 - Vechimea în muncă

Articolul 99 din Codul Muncii reglementează două aspecte esențiale privind relația dintre salariatul temporar și utilizator după încheierea unei misiuni. Primul alineat consacră posibilitatea, nu obligația, ca salariatul temporar să încheie un contract individual de muncă direct cu utilizatorul, facilitând astfel tranziția către o angajare permanentă. Această prevedere subliniază flexibilitatea pieței muncii și oferă o cale de stabilizare a raporturilor de muncă. Al doilea alineat este fundamental pentru protecția drepturilor salariatului temporar, stipulând că, în cazul angajării ulterioare de către utilizator, durata misiunii temporare efectuate anterior trebuie luată în considerare la stabilirea drepturilor salariale și a tuturor celorlalte drepturi prevăzute de legislația muncii. Aceasta asigură principiul nediscriminării și continuitatea drepturilor, prevenind situațiile în care un salariat ar fi defavorizat din cauza naturii temporare a raportului de muncă anterior, în special în ceea ce privește vechimea în muncă și beneficiile aferente.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.