Art. 90: Misiunea de muncă temporară. Durata

Art. 82 - Contractul individual de muncă pe durată determinată; Art. 85 alin. (2) - Durata maximă a contractelor individuale de muncă pe durată determinată succesive; Art. 87 - Definiția muncii prin agent de muncă temporară; Art. 88 - Contractul de muncă temporară încheiat cu agenția de muncă temporară; Art. 89 - Contractul de muncă temporară încheiat cu salariatul temporar; Art. 91 - Cazurile de utilizare a muncii temporare; Art. 92 - Drepturile salariatului temporar

Articolul 90 din Codul Muncii reglementează una dintre cele mai importante limitări ale muncii temporare, stabilind termene imperative pentru durata misiunii. Astfel, se face o distincție clară între durata inițială a unei misiuni de muncă temporară, care nu poate depăși 24 de luni, și durata totală a acesteia, inclusiv prelungirile succesive, care nu poate depăși 36 de luni. Această prevedere are ca scop principal prevenirea abuzurilor și asigurarea caracterului temporar al acestui tip de raport de muncă, protejând salariații de precaritatea generată de misiuni prelungite la nesfârșit. Condițiile de prelungire a misiunii trebuie să fie stabilite fie direct în contractul de muncă temporară inițial, fie printr-un act adițional la acesta, subliniind necesitatea unei formalizări scrise a acordului părților. Acest articol se corelează strâns cu dispozițiile generale privind contractele individuale de muncă pe durată determinată (Art. 82-86), oferind o reglementare specifică și mai detaliată pentru munca temporară, care este o formă particulară a contractului pe durată determinată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.