(1)Prin

demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului

care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea

contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de

preaviz.

(2)Angajatorul este obligat să

înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra

demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice

mijloace de probă.

(3)Salariatul are dreptul de a nu

motiva demisia.

(4)Termenul de preaviz este cel convenit de părţi

în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în

contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de

20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de

execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru

salariaţii care ocupă funcţii de conducere.

(5)Pe durata preavizului contractul

individual de muncă continuă să îşi producă toate

efectele.

(6)În situaţia în care în

perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat,

termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.

(7)Contractul individual de

muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la

data renunţării totale ori parţiale de către angajator la

termenul respectiv.

(8)Salariatul poate demisiona

fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte

obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

CAPITOLUL VI:Contractul individual de

muncă pe durată determinată