Art. 79: Codul Muncii

Art. 61 - Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului; Art. 76 - Conținutul deciziei de concediere; Art. 78 - Termenul de contestare a deciziei de concediere; Art. 268 - Conflictele individuale de muncă; Art. 272 - Sarcina probei; Art. 278 - Soluționarea cererilor

Articolul 79 din Codul Muncii consacră un principiu fundamental al dreptului procesual al muncii, cunoscut sub denumirea de principiul specialității sau imutabilității motivelor de concediere. Acesta impune angajatorului obligația de a justifica măsura concedierii exclusiv prin motivele de fapt și de drept indicate expres în decizia de concediere. În cazul unui conflict de muncă, angajatorul nu poate adăuga sau modifica motivele invocate inițial în fața instanței de judecată. Această reglementare are un dublu scop: pe de o parte, asigură securitatea juridică a salariatului, permițându-i să-și pregătească apărarea în mod eficient, cunoscând exact acuzațiile; pe de altă parte, sancționează diligența angajatorului în fundamentarea deciziei de concediere, prevenind încercările de a remedia deficiențe ale actului unilateral de voință pe parcursul litigiului. Nerespectarea acestui principiu poate duce la anularea deciziei de concediere de către instanță.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.