Art. 78: Codul Muncii

Art. 61 - Concedierea individuală; Art. 65 - Concedierea colectivă; Art. 74 - Decizia de concediere; Art. 75 - Obligațiile angajatorului la emiterea deciziei; Art. 76 - Termenul de preaviz; Art. 77 - Comunicarea deciziei de concediere; Art. 79 - Efectele nulității concedierii; Art. 80 - Termenul de contestare a concedierii; Art. 272 - Nulitatea actelor juridice în dreptul muncii

Articolul 78 din Codul Muncii instituie o sancțiune severă și fundamentală în dreptul muncii românesc: nulitatea absolută a deciziilor de concediere emise cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege. Această dispoziție subliniază caracterul imperativ al normelor procedurale în materia încetării contractului individual de muncă, având ca scop protejarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, în special a dreptului la apărare și la un proces echitabil. Nulitatea absolută operează de plin drept, poate fi invocată de orice parte interesată (inclusiv de instanța de judecată din oficiu) și este imprescriptibilă. Ea vizează viciile de formă sau de procedură, spre deosebire de nulitatea pentru vicii de fond. Consecința directă a constatării nulității absolute a concedierii este repunerea părților în situația anterioară (restitutio in integrum), ceea ce implică, de regulă, reintegrarea salariatului pe postul deținut anterior și plata unor despăgubiri pentru perioada în care nu a lucrat din cauza concedierii nelegale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.