Art. 76: Codul Muncii

Art. 61 - Concedierea individuală; Art. 64 - Obligația de a oferi alte locuri de muncă; Art. 69 - Concedierea colectivă; Art. 72 - Preavizul; Art. 78 - Contestarea concedierii; Art. 272 - Sarcina probei

Articolul 76 din Codul Muncii reglementează, cu caracter imperativ, cerințele de formă și de conținut ale deciziei de concediere, transformând-o într-un act juridic unilateral, solemn și individual. Comunicarea în scris a acestei decizii nu este doar o condiție de opozabilitate, ci o condiție esențială de validitate. Lipsa oricăruia dintre elementele enumerate sub literele a) - d) atrage sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere. Această rigoare formală și de conținut are ca scop primordial asigurarea protecției salariatului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a înțelege pe deplin temeiurile încetării contractului individual de muncă și de a-și exercita în mod eficient dreptul la apărare, inclusiv prin contestarea deciziei în instanța de judecată. Includerea obligației de a menționa oferta de locuri de muncă vacante (în corelație cu Art. 64) și, în cazul concedierilor colective, a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități (în corelație cu Art. 69), subliniază caracterul social al legislației muncii și necesitatea respectării stricte a procedurilor legale în procesul de încetare a raporturilor de muncă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.