Art. 66: Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului

Art. 55 lit. c) - Încetarea contractului individual de muncă; Art. 58 - Concedierea; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului; Art. 67 - Procedura concedierii individuale; Art. 68 - Criterii de stabilire a ordinii de prioritate la concediere; Art. 69 - Termenul de preaviz; Art. 70 - Oferirea unui alt loc de muncă; Art. 71 - Reîncadrarea în muncă; Art. 75 - Concedierea colectivă; Art. 76 - Procedura concedierii colective; Art. 77 - Măsuri sociale în cazul concedierilor colective; Art. 78 - Termenul de preaviz în cazul concedierilor colective; Art. 79 - Obligațiile angajatorului în cazul concedierilor colective; Art. 80 - Litigiile de muncă privind concedierea colectivă

Articolul 66 din Codul Muncii stabilește o distincție fundamentală în dreptul muncii românesc, clasificând concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului în două categorii distincte: concediere individuală și concediere colectivă. Această clasificare este crucială deoarece fiecare tip de concediere este guvernat de un set specific de reguli și proceduri, menite să echilibreze dreptul angajatorului de a-și reorganiza activitatea cu necesitatea protejării drepturilor salariaților. Concedierea individuală, bazată pe motive economice sau de reorganizare ce vizează un singur post, implică o procedură mai simplă, în timp ce concedierea colectivă, definită prin anumite praguri numerice și temporale, impune obligații extinse angajatorului, inclusiv consultări cu sindicatele/reprezentanții salariaților și măsuri sociale de acompaniere, reflectând impactul social mai amplu al acesteia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.