(1)În

cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61

lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de

muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul

are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă

vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau,

după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de

medicină a muncii.

(2)În situaţia în care

angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1),

acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de

ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului,

corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz,

capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a

muncii.

(3)Salariatul are la dispoziţie

un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform

prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris

consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

(4)În cazul în care salariatul nu

îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la

alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia

teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2),

angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

(5)În cazul concedierii pentru

motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o

compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de

muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.

SECŢIUNEA 4:Concedierea pentru motive

care nu ţin de persoana salariatului