Angajatorul
poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului
în următoarele situaţii:
a)în
cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri
repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite
prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă
aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
b)în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau
arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în
condiţiile Codului de procedură penală;
c)în cazul în care, prin decizie a organelor competente de
expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică
şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să
îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de
muncă ocupat;
d)în
cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în
care este încadrat.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 61 din Codul Muncii enumeră limitativ cazurile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care țin strict de persoana acestuia. Aceste motive sunt distincte de cele ce țin de restructurarea postului sau de cauze economice. Litera a) reglementează concedierea disciplinară, care este o sancțiune aplicată pentru abateri grave sau repetate de la disciplina muncii, contractul individual/colectiv de muncă sau regulamentul intern. Aceasta impune respectarea riguroasă a procedurii cercetării disciplinare prealabile, conform art. 251 și următoarele din Codul Muncii. Litera b) vizează situația arestului preventiv sau la domiciliu al salariatului pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, caz în care contractul individual de muncă poate fi încetat, dat fiind impedimentul obiectiv în executarea obligațiilor de muncă, precedat de o suspendare de drept a CIM. Litera c) se referă la concedierea determinată de inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, constatată prin decizie medicală, care îl împiedică să-și îndeplinească atribuțiile. Această cauză nu implică culpa salariatului, iar angajatorul are, de regulă, obligația de a oferi un alt post compatibil cu starea de sănătate a salariatului, dacă există. În fine, litera d) privește concedierea pentru necorespundere profesională, care nu este o sancțiune disciplinară, ci o constatare a incapacității salariatului de a îndeplini sarcinile specifice postului. Aceasta necesită o evaluare prealabilă a salariatului, realizată conform procedurilor interne și/sau legale, pentru a demonstra lipsa de competență profesională.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată