(1)Orice

salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de

muncă adecvate activităţii desfăşurate, de

protecţie socială, de securitate şi sănătate în

muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a

conştiinţei sale, fără nicio discriminare.

(2)Tuturor salariaţilor care

prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective,

dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul

la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

(3)Pentru munca egală sau de

valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe

criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de

remunerare.

(4)În cazul în care salariaţii, reprezentanţii

salariaţilor sau membrii de sindicat înaintează angajatorului o

plângere sau iniţiază proceduri în scopul asigurării

respectării drepturilor prevăzute în prezenta lege, beneficiază

de protecţie împotriva oricărui tratament advers din partea

angajatorului.

(5)Salariatul care se consideră victima unui tratament

advers din partea angajatorului în sensul alin. (4) se poate adresa

instanţei de judecată competente cu o cerere pentru acordarea de

despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare sau anularea

situaţiei create ca urmare a tratamentului advers, cu prezentarea faptelor

în baza cărora poate fi prezumată existenţa respectivului

tratament.