Art. 59: Codul Muncii
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Este
interzisă concedierea salariaţilor:
a)pe criterii de rasă, cetăţenie, etnie,
culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături
genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV, opţiune politică,
situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori
activitate sindicală, apartenenţă la o categorie
defavorizată;
b)pentru
exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a
drepturilor sindicale.
c)pentru exercitarea drepturilor prevăzute la art. 17
alin. (3), art. 18 alin. (1), art. 31, art. 39 alin. (1), art. 85 şi art.
194 alin. (2).
Articole Conexe / Referințe
Art. 5 - Principul nediscriminării; Art. 60 - Concedierea salariaților în anumite situații; Art. 61 - Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului; Art. 253 - Nulitatea concedierii; Art. 17 alin. (3) - Dreptul la informare; Art. 18 alin. (1) - Dreptul la informare privind modificarea CIM; Art. 31 - Perioada de probă; Art. 39 alin. (1) - Drepturile generale ale salariaților; Art. 85 - Munca temporară; Art. 194 alin. (2) - Dreptul la formare profesională; Art. 217-220 - Dreptul la grevă; Art. 221-228 - Drepturi sindicale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 59 din Codul Muncii stabilește o serie de interdicții absolute privind concedierea salariaților, având la bază principiul fundamental al nediscriminării și protecția drepturilor esențiale ale angajaților. Norma enumeră exhaustiv criteriile discriminatorii pe baza cărora concedierea este strict prohibită, acoperind o gamă largă de motive personale și sociale, de la rasă și sex la orientare sexuală, vârstă, handicap sau apartenență sindicală. Această listă extinsă subliniază angajamentul legiuitorului român față de egalitatea de tratament în relațiile de muncă, transpunând directive și principii europene în legislația internă.
Pe lângă motivele discriminatorii, articolul interzice concedierea și pentru exercitarea dreptului la grevă și a drepturilor sindicale, recunoscând și protejând astfel libertatea de asociere și acțiunile colective ale salariaților. De asemenea, sunt protejate drepturile individuale ale salariaților prevăzute de alte articole din Codul Muncii (Art. 17 alin. (3), Art. 18 alin. (1), Art. 31, Art. 39 alin. (1), Art. 85 și Art. 194 alin. (2)), asigurând că exercitarea acestora nu poate constitui un motiv de încetare a contractului individual de muncă.
Încălcarea dispozițiilor Art. 59 atrage nulitatea absolută a concedierii, conform Art. 253 din Codul Muncii, ceea ce implică reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Articolul 59 este o piatră de temelie în protecția stabilității locului de muncă și în promovarea unui mediu de lucru echitabil și nediscriminatoriu.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol