Art. 58: Codul Muncii

Art. 59 - Prohibiția concedierii pe durata suspendării CIM; Art. 60 - Interdicții la concediere; Art. 61 - Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului; Art. 68 - Preavizul; Art. 72 - Decizia de concediere

Articolul 58 din Codul Muncii stabilește definiția fundamentală a concedierii, calificând-o drept o modalitate de încetare a contractului individual de muncă, inițiată exclusiv de angajator. Această prevedere subliniază caracterul unilateral al actului de concediere, diferențiindu-l de alte forme de încetare a raporturilor de muncă (precum demisia sau acordul părților). De o importanță crucială este distincția operată de alineatul (2) între cele două categorii majore de motive de concediere: cele care țin de persoana salariatului (e.g., disciplinare, inaptitudine fizică/psihică, necorespundere profesională) și cele care nu țin de persoana salariatului (e.g., economice, reorganizări, desființarea postului). Această clasificare este esențială, deoarece fiecare categorie de motive este guvernată de reguli procedurale și condiții de fond distincte, detaliate în articolele subsecvente ale Codului Muncii. Calificarea corectă a motivului concedierii este determinantă pentru legalitatea și temeinicia acesteia, având implicații directe asupra drepturilor și obligațiilor părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.