Art. 55: Codul Muncii

Art. 56 - Încetarea de drept a contractului individual de muncă; Art. 57 - Nulitatea contractului individual de muncă; Art. 58 - Suspendarea contractului individual de muncă (diferențiere); Art. 61 - Concedierea pentru motive disciplinare; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului; Art. 75 - Procedura concedierii; Art. 80 - Încetarea prin acordul părților; Art. 81 - Demisia; Art. 82 - Preavizul

Articolul 55 din Codul Muncii reprezintă o dispoziție fundamentală, având rolul de a stabili și clasifica exhaustiv modalitățile prin care un contract individual de muncă poate înceta. Doctrina juridică subliniază caracterul limitativ al acestor categorii, ceea ce înseamnă că orice încetare a CIM trebuie să se încadreze într-una dintre cele trei ipoteze prevăzute de legiuitor: încetarea de drept, încetarea prin acordul părților și încetarea prin voința unilaterală a uneia dintre părți. Această structurare asigură securitatea juridică a raporturilor de muncă și protejează, în special, salariatul împotriva unor eventuale abuzuri. Încetarea de drept intervine independent de voința părților, ca efect al legii sau al unor evenimente obiective. Încetarea prin acordul părților este expresia principiului libertății contractuale, permițând părților să pună capăt raportului de muncă prin consens. În fine, încetarea prin voința unilaterală, fie prin concediere (din inițiativa angajatorului), fie prin demisie (din inițiativa salariatului), este strict reglementată de lege, impunând respectarea unor condiții de fond și de formă, menite să protejeze drepturile și interesele ambelor părți, cu un accent deosebit pe stabilitatea locului de muncă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.