(1)În cazul suspendării temporare a

activităţii şi/sau a reducerii acesteia ca urmare a

decretării stării de asediu sau stării de urgenţă

potrivit art. 93 alin. (1) din

Constituţia

României

, republicată, salariaţii

afectaţi de activitatea redusă sau întreruptă, care au

contractul individual de muncă suspendat, beneficiază de o

indemnizaţie plătită din bugetul asigurărilor pentru şomaj,

în cuantum de 75% din salariul de bază corespunzător locului de

muncă ocupat, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu brut

utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în

vigoare, pe toată durata menţinerii stării de asediu sau

stării de urgenţă, după caz.

(2)În situaţia în care bugetul angajatorului destinat

plăţii cheltuielilor de personal permite, indemnizaţia

prevăzută la alin. (1) poate fi suplimentată de angajator cu

sume reprezentând diferenţa de până la minimum 75% din salariul de

bază corespunzător locului de muncă ocupat, în conformitate cu

prevederile art. 53 alin. (1).

(3)Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) este

supusă impozitării şi plăţii contribuţiilor

sociale obligatorii, conform prevederilor Legii nr.

227/2015

privind

Codul fiscal

, cu

modificările şi completările ulterioare.

(4)În cazul indemnizaţiei prevăzute la alin. (1),

calculul, reţinerea şi plata impozitului pe venit, a

contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a contribuţiei

de asigurări sociale de sănătate se realizează de

către angajator din indemnizaţiile încasate din bugetul

asigurărilor pentru şomaj.

(5)Pentru calculul impozitului pe venit prevăzut la

alin. (4) se aplică prevederile art. 78 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

227/2015

, cu

modificările şi completările ulterioare. Declararea impozitului

pe venit, a contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a

contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se

realizează de angajator prin depunerea declaraţiei prevăzute la

art. 147 alin. (1) din Legea nr.

227/2015

, cu modificările şi completările

ulterioare.

(6)Termenul de plată şi declarare a

obligaţiilor fiscale prevăzute conform alin. (4) este data de 25

inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata din bugetul

asigurărilor de şomaj.

(7)Pentru indemnizaţia prevăzută la alin.

(1) nu se datorează contribuţie asiguratorie pentru muncă

conform prevederilor art. 220

5

din Legea nr.

227/2015

, cu

modificările şi completările ulterioare.

(8)În situaţia în care un angajat are încheiate mai

multe contracte individuale de muncă, din care cel puţin un contract

cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii stării de

asediu sau stării de urgenţă, acesta nu beneficiază de

indemnizaţia prevăzută la alin. (1).

(9)În situaţia în care un angajat are încheiate mai

multe contracte individuale de muncă şi toate sunt suspendate ca

urmare a instituirii stării de asediu sau stării de

urgenţă, acesta beneficiază de indemnizaţia

prevăzută la alin. (1) aferentă contractului individual de

muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase.

(10)Perioada prevăzută la alin. (1), pentru care

salariaţii ale căror contracte individuale de muncă sunt

suspendate şi angajatorii acestor salariaţi nu datorează

contribuţia asiguratorie pentru muncă conform prevederilor art. 220

5

din Legea nr.

227/2015

, cu modificările şi completările

ulterioare, constituie stagiu de cotizare fără plata

contribuţiei în sistemul de asigurări sociale de sănătate

pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de

sănătate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr.

158/2005

privind concediile şi indemnizaţiile de

asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări

şi completări prin Legea nr.

399/2006

, cu modificările şi completările

ulterioare. Pentru stabilirea şi calculul indemnizaţiilor de

asigurări sociale de sănătate prevăzute de Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr.

158/2005

, aprobată cu modificări şi completări

prin Legea nr.

399/2006

, cu modificările şi completările

ulterioare, se utilizează salariul de bază minim brut pe

ţară garantat în plată, în vigoare în perioada

prevăzută la alin. (1).

(11)În situaţia în care stagiul de cotizare realizat

potrivit alin. (10) este corespunzător unei fracţiuni de lună,

se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat

în plată, în vigoare în perioada respectivă, corespunzător

fracţiunii de lună.

(12)În vederea acordării sumelor necesare

plăţii indemnizaţiei prevăzute la alin. (1), angajatorii

depun, prin poşta electronică, la agenţiile pentru ocuparea

forţei de muncă judeţene, precum şi a municipiului

Bucureşti, în raza cărora îşi au sediul social, o cerere

semnată şi datată de reprezentantul legal, însoţită de

o declaraţie pe propria răspundere şi de lista persoanelor care

urmează să beneficieze de această indemnizaţie,

asumată de reprezentantul legal al angajatorului, conform modelului

aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.

(13)Angajatorii îşi asumă răspunderea pentru

corectitudinea şi pentru veridicitatea datelor înscrise în documentele

prevăzute la alin. (12).

(14)Plata indemnizaţiei se va face către

conturile deschise de angajatori la băncile comerciale.

(15)Plata sumei prevăzute la alin. (1) se face în baza

cererii semnate şi datate de reprezentantul legal, depusă prin

poşta electronică la agenţiile pentru ocuparea forţei de

muncă judeţene, precum şi a municipiului Bucureşti, în raza

cărora îşi au sediul social.

(16)Documentele prevăzute la alin. (12) şi (15)

se depun în luna curentă pentru plata indemnizaţiei din luna

anterioară.

(17)Plata din bugetul asigurărilor pentru şomaj a

indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) se face în cel mult 15 zile de

la depunerea documentelor, iar plata indemnizaţiei se efectuează

salariatului în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea de

către angajator a acestor sume.

(18)Angajatorii pot dispune gradual alte măsuri pentru

reducerea activităţii sau întreruperea activităţii,

după caz. În situaţia în care este adoptată de angajator

măsura suspendării contractului individual de muncă, înlocuind,

în tot sau în parte, măsura reducerii programului săptămânal de

lucru de la 5 la 4 zile, dispusă în condiţiile art. 52 alin. (3),

plata indemnizaţiei este acordată numai de la data suspendării

contractului individual de muncă în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) sau

f).

(19)Angajatorii nu pot desfiinţa locurile de

muncă ocupate de persoanele ale căror contracte individuale de

muncă au fost suspendate în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) sau f), pe o

perioadă cel puţin egală cu perioada suspendării pentru

care au beneficiat, pentru aceşti salariaţi, de plata

indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) din bugetul asigurărilor

sociale pentru şomaj.