Art. 46: Detașarea

Art. 42 - Detașarea: definiție; Art. 43 - Condițiile detașării; Art. 44 - Drepturile și obligațiile părților în detașare; Art. 45 - Încetarea detașării; Art. 47 - Delegarea; Art. 17 - Contractul individual de muncă: elemente obligatorii; Art. 39 - Drepturile salariaților; Art. 40 - Obligațiile angajatorului; Art. 118 - Locul muncii; Art. 120 - Schimbarea locului muncii; Art. 229 - Contractul colectiv de muncă: definiție și aplicabilitate

Articolul 46 din Codul Muncii reglementează aspecte esențiale privind durata, prelungirea, refuzul și drepturile salariatului pe perioada detașării, o măsură de mobilitate profesională temporară. Norma stabilește o durată maximă inițială de un an pentru detașare, subliniind caracterul temporar al acestei măsuri. Prelungirea perioadei de detașare este permisă doar în mod excepțional, impunând cumulativ existența unor motive obiective care justifică prezența salariatului la noul loc de muncă și acordul expres al ambelor părți (angajator de bază și salariat), reînnoit la fiecare 6 luni. Această cerință a acordului bilateral transformă prelungirea dintr-o prerogativă unilaterală a angajatorului într-un act consensual, protejând stabilitatea profesională a salariatului. De asemenea, articolul conferă salariatului un drept excepțional de refuz al detașării, condiționat de existența unor motive personale temeinice, care pot include situații familiale, de sănătate sau alte circumstanțe grave, a căror apreciere se face de la caz la caz și poate fi supusă controlului instanțelor de judecată. În fine, norma garantează salariatului detașat dreptul la compensarea cheltuielilor suplimentare generate de detașare (transport, cazare) și la o indemnizație specifică, detalii ce pot fi stabilite prin lege sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil, asigurând astfel echitatea și protecția financiară a salariatului pe durata acestei măsuri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.