Art. 44: Delegarea

Art. 42 - Locul muncii; Art. 43 - Detașarea; Art. 45 - Drepturile și obligațiile salariaților delegați și detașați; Art. 160 - Cheltuieli de delegare și detașare; Art. 247 - Sancțiunile disciplinare; Art. 118 - Locul muncii în contractul individual de muncă; Art. 238 - Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate

Articolul 44 din Codul Muncii reglementează instituția delegării, o formă de modificare unilaterală și temporară a locului muncii, dispusă de angajator. Caracterul esențial al delegării este temporar, fiind limitată la o perioadă de maximum 60 de zile calendaristice în decurs de 12 luni. O particularitate importantă o reprezintă posibilitatea prelungirii acestei perioade, însă exclusiv cu acordul expres al salariatului. Norma are un caracter protectiv, stipulând în mod explicit că refuzul salariatului de a prelungi delegarea nu poate constitui un motiv pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare, subliniind astfel natura consensuală a prelungirii. Pe lângă aspectele legate de durată și consimțământ, articolul garantează drepturile financiare ale salariatului delegat, incluzând plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și acordarea unei indemnizații de delegare. Aceste drepturi sunt stabilite fie prin lege (acte normative specifice, cum ar fi cele privind diurna pentru instituțiile publice), fie prin contractul colectiv de muncă aplicabil, asigurând astfel o compensare adecvată pentru disconfortul și costurile suplimentare generate de mutarea temporară a locului de muncă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.