Art. 41: Modificarea contractului individual de muncă

Art. 17 - Contractul individual de muncă; Art. 18 - Clauze specifice; Art. 42 - Delegarea; Art. 43 - Detașarea; Art. 44 - Detașarea transnațională; Art. 45 - Suspendarea CIM pe durata detașării; Art. 46 - Drepturile salariatului detașat; Art. 47 - Încetarea detașării; Art. 50 - Cazuri de suspendare de drept; Art. 51 - Cazuri de suspendare din inițiativa angajatorului; Art. 52 - Cazuri de suspendare din inițiativa salariatului; Art. 55 - Moduri de încetare a CIM; Art. 61 - Concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului; Art. 63 - Concedierea pentru necorespundere profesională; Art. 65 - Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului; Art. 70 - Modificarea CIM în cazul reorganizării

Articolul 41 din Codul Muncii consacră principiul fundamental al consensualismului în modificarea contractului individual de muncă (CIM), stipulând că orice modificare a acestuia se realizează, de regulă, prin acordul părților. Acest principiu subliniază natura bilaterală a contractului de muncă și protejează stabilitatea raporturilor de muncă. Cu toate acestea, textul legal introduce o excepție expresă și limitativă: modificarea unilaterală a CIM este permisă doar în cazurile și condițiile strict prevăzute de Codul Muncii, respectând principiul *numerus clausus*. Aceasta previne abuzurile angajatorului și asigură predictibilitate. Articolul definește, de asemenea, elementele esențiale ale CIM care pot face obiectul modificării, incluzând durata, locul și felul muncii, condițiile de muncă, salariul, precum și timpul de muncă și de odihnă. Aceste elemente sunt considerate clauze esențiale a căror modificare necesită fie acordul părților, fie îndeplinirea condițiilor legale stricte pentru excepțiile unilaterale (cum ar fi delegarea, detașarea sau retrogradarea disciplinară).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.