Art. 38: Codul Muncii

Art. 4 - Principii fundamentale; Art. 10 - Contractul individual de muncă; Art. 57 - Nediscriminarea; Art. 134 alin. (1) - Obligații generale de securitate și sănătate în muncă; Art. 254 - Răspunderea patrimonială; Art. 256 - Limitele răspunderii patrimoniale; Art. 268 - Nulitatea actelor juridice încheiate cu încălcarea legii; Art. 269 - Efectele nulității

Articolul 38 din Codul Muncii instituie un principiu fundamental al dreptului muncii: cel al imperativității normelor legale și al protecției salariatului, considerat partea vulnerabilă în raportul de muncă. Textul interzice expres renunțarea la drepturile recunoscute salariaților prin lege sau limitarea acestora prin orice fel de tranzacție, sancționând o astfel de acțiune cu nulitatea absolută. Această nulitate este de esența ordinii publice și vizează asigurarea respectării drepturilor minime garantate de lege. Anotarea juridică adiacentă articolului, rezultată dintr-o interpretare oficială (probabil o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție), clarifică o aplicație specifică a acestui principiu: interdicția stipulării clauzelor penale în contractul individual de muncă sau în actele adiționale. O clauză penală prin care se evaluează anticipat paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa este interzisă și lovită de nulitate absolută. Această interdicție are rolul de a preveni eludarea regimului special de răspundere patrimonială a salariatului, prevăzut de Codul Muncii (Art. 254 și următoarele), care impune limite și proceduri stricte pentru recuperarea pagubelor, protejând astfel salariatul de eventuale abuzuri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.