Art. 37: Codul Muncii
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Drepturile
şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator
şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul
contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1 - Obiectul și scopul Codului Muncii; Art. 8 - Principiile fundamentale ale relațiilor de muncă; Art. 10 - Definiția contractului individual de muncă; Art. 16 - Forma și încheierea contractului individual de muncă; Art. 22 - Contractul colectiv de muncă; Art. 23 - Nivelurile de negociere a contractelor colective de muncă; Art. 24 - Clauzele contractelor colective de muncă; Art. 38 - Nulitatea clauzelor contrare legii; Art. 39 - Drepturile fundamentale ale salariaților; Art. 40 - Obligațiile fundamentale ale angajatorului; Art. 41 - Clauze specifice contractului individual de muncă
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 37 din Codul Muncii este o normă fundamentală ce reglementează modul de stabilire a drepturilor și obligațiilor specifice relațiilor de muncă. Acesta consacră o abordare ierarhică și pluralistă a izvoarelor dreptului muncii, subliniind rolul primordial al legii (Codul Muncii și legislația conexă), urmat de negocierea colectivă și, în final, de negocierea individuală. Astfel, drepturile și obligațiile nu sunt stabilite exclusiv prin voința părților, ci sunt încadrate într-un sistem normativ. Legea stabilește cadrul minim obligatoriu și principiile generale. Contractele colective de muncă (CCM), rezultate din negocierea la nivel de unitate, grup de unități sau sector de activitate, detaliază și, de regulă, îmbunătățesc drepturile și obligațiile stabilite prin lege, fiind obligatorii pentru toți salariații și angajatorii pe care îi vizează. Contractele individuale de muncă (CIM) reprezintă nivelul cel mai detaliat, prin care se concretizează drepturile și obligațiile pentru fiecare salariat în parte, însă acestea nu pot deroga sub nici o formă de la prevederile legale sau de la cele ale CCM-urilor aplicabile, în sensul diminuării drepturilor salariaților. Acest articol subliniază caracterul protectiv al dreptului muncii, asigurând că autonomia de voință a părților este limitată de normele superioare, pentru a garanta un standard minim de protecție a salariaților.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol