(1)

În cazul

raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de

muncă, prin legi speciale pot fi reglementate modele de organizare a

muncii numai cu respectarea următoarelor condiţii:

a)

angajatorul

informează persoana care îşi desfăşoară activitatea în

cadrul respectivului raport de muncă cu privire la:

(i)faptul că programul de lucru este variabil,

numărul de ore garantate în plată şi remuneraţia pentru

munca prestată în plus faţă de orele garantate;

(ii)orele şi zilele de referinţă în care

persoanei i se poate cere să lucreze;

(iii)perioada minimă de înştiinţare

prealabilă la care are dreptul persoana înainte de începerea unei sarcini

de serviciu şi, după caz, termenul-limită de anulare a acesteia;

b)

angajatorul

solicită persoanei care îşi desfăşoară activitatea în

cadrul respectivului raport de muncă să presteze munca doar dacă

sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(i)munca este prestată în cadrul orelor şi

zilelor de referinţă prestabilite, comunicate persoanei conform

prevederilor lit. a) pct. (ii);

(ii)persoana este informată de angajatorul său în

privinţa unei sarcini de serviciu cu respectarea perioadei rezonabile de

înştiinţare prealabilă, conform prevederilor lit. a) pct. (iii).

(2)Informarea persoanei menţionată la alin. (1)

lit. a) se realizează în condiţiile stabilite la art. 278

1

alin. (3), într-o perioadă de cel mult 7 zile lucrătoare de la data

primei zile de muncă.

(3)Pot face excepţie de la prevederile alin. (1) lit.

b) raporturile de muncă sau de serviciu desfăşurate de

personalul din cadrul serviciilor publice de urgenţă, personalul din

cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate

naţională, personalul diplomatic şi consular, magistraţi,

personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti

şi al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv raporturile de

serviciu ale funcţionarilor publici.