(1)

Dispoziţiile

prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în

legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu

specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu

dispoziţiile legislaţiei civile.

*) ICCJ admite recursul în interesul

legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă,

stabileşte că: "În interpretarea şi aplicarea unitară

a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Codul

muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare

comunicării notificării de preaviz şi se împlineşte în

ultima zi a termenului, dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi

alin. (2) din

Codul de procedură

civilă

, precum şi cele ale art.

2.553 alin. (1) din

Codul civil

nefiind aplicabile."

(2)Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de

drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un

contract individual de muncă, în măsura în care reglementările

speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu

specificul raporturilor de muncă respective.

(3)În cazul raporturilor juridice de muncă

neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi

speciale, angajatorul are obligaţia de a stabili şi garanta în

plată un salariu de bază/remuneraţie în conformitate cu

prevederile art. 160 alin. (2) şi cu respectarea dispoziţiilor art.

164 alin. (11), al cărui/cărei nivel nu poate fi mai mic decât cel al

salariului de bază minim brut orar stabilit conform prevederilor art. 164

alin. (1) sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil.