Art. 266: Codul Muncii

Art. 10 - Definiția contractului individual de muncă; Art. 17 - Elementele obligatorii ale contractului individual de muncă; Art. 51-81 - Suspendarea contractului individual de muncă; Art. 55-81 - Încetarea contractului individual de muncă; Art. 128 - Definiția contractului colectiv de muncă; Art. 267 - Competența de soluționare a conflictelor individuale de muncă; Art. 268 - Termenele de prescripție; Art. 269 - Procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă; Art. 272 - Obiectul conflictelor colective de muncă; Art. 273 - Procedura de soluționare a conflictelor colective de muncă

Articolul 266 din Codul Muncii reprezintă norma fundamentală care definește obiectul și sfera de aplicare a jurisdicției muncii în România. Acesta stabilește că instanțele specializate în litigii de muncă sunt competente să soluționeze toate conflictele apărute în legătură cu existența și dinamica raporturilor de muncă, atât cele individuale (între salariat și angajator), cât și cele colective (între partenerii sociali sau între angajatori și sindicate/reprezentanți ai salariaților). Sfera de aplicare este extinsă, acoperind toate etapele contractului de muncă: încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea acestuia. De asemenea, sunt incluse și cererile referitoare la raporturile juridice dintre partenerii sociali. Această prevedere subliniază caracterul specializat al dreptului muncii și necesitatea unei jurisdicții dedicate, menite să asigure o soluționare rapidă și eficientă a disputelor, având în vedere specificul relațiilor de muncă și protecția salariatului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.